TRAF Timișoara Refguee Art Festival

În perioada 15-20 iunie 2019 s-a derulat la Timișoara TRAF Timișoara Refguee Art Festival #3 , organizat de o echipă multiculturală în jurul lui Flavius și a Simonei Ilioni-Loga și Zaher Al Ani. Am participat la TRAF cu expoziția literar-participativă CINE OARE POATE ÎNȚELEGE?, în cadrul căreia am prezentat poezii scrise de refugiați și refugiate care trăiesc în Germania. Expoziția a fost lansată împreună cu piesa de teatru EU SUNT UN REFUGIAT, EU SUNT O REFUGIATĂ a lui Flavius Ilioni-Loga, interpretată de Elisabeta Regina la Bastionul Theresia la Centrul Multifuncțional chiar pe 20 iunie 2019, în Ziua Mondială a Refugiatului, proclamată de UNHCR . În 2019 această zi a avut ca temă #StepWithRefugees, în care s-au încadrat toate cele 7 evenimente ale TRAF care anul acesta a ajuns la cea de-a treia ediție.

Conform adevarul.ro, inițiatorii au declarat: “… Anul acesta am dus festivalul în oraş. Am mers în foarte multe locaţii, încercăm să ducem mesajul mai aproape de comunitate. Echipa de organizare este foarte multiculturală, avem alături de noi un refugiat din Irak, care este muzician, avem o migranta din Rusia, care este artistă. Am încercat să folosim arta şi cultura ca şi un canal de comunicare între comunitata locală şi comunitatea mică de refugiaţi din Timişoara. Prin artă să se cunoască, iar integrarea să funcţioneze”. În România se află la ora asta aprox. 4100 de solicitanți de protecție, conform AIDrom (iunie 2019) , un număr comparativ mic cu o țară precum Germania care a primit și se străduie să gestioneze din 2015 până în prezent un număr de aproape 1,2 milion de persoane solicitante de protecție și azil, conform Bundeszentrale für politische Bildung (iunie 2019) .

”Step with Refugees” apare un apel mai mult decât doar imperativ avînd în vedere numărul persoanelor care sunt strămutate forțat. Numărul celor care fug de război, persecuție și conflicte a depășit 70 milioane în anul 2018, cea mai mare cifră înregistrată de UNHCR, Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați, în ultimii aproape 70 de ani.

Numărul modest de solicitanți respectiv refugiați în România nu a putet împiedica atitudinea care se ascunde în spatele graffiti-ului care a fost scris cu doar 1 zi înainte de vernisajul expoziției pe una dintre ușile Centrului Bastion: ”Azi palestinian, mâine terorist.”

În România se implică mai multe instituții și ong-uri în consilierea, gestionarea și integrarea refugiaților și a solicitanților de protecție, dar și pentru informarea populației și în dorința de a provoca solidaritate și deschidere față de acești oameni exilați, precum: din partea autorităților Inspectoratul General pentru Imigrări care operează prin direcția de azil respectiv de migrație la București și în teritoriu la: Timișoara, Arad, Galați, Șomcuța Mare, Rădăuți și Giurgiu, apoi: UNHCR Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite România , AIDrom (Asociația Ecumenică a Bisericilor din România) activă la București, Iași, Timișoara etc.), IOM (Organizația Internațională pentru Migrație) , care propune proiecte regionale prin Migrant Information Centers in mai multe orașe (Sibiu, Brașov etc.) , cărora se alătură grupuri de voluntari ca de ex. Ofensiva Tinerilor Arad , care promovează mobilitatea tinerilor si a activităților în cadrul programului Erasmus.

Problema strămutărilor forțate, că ele se datorează războiului, corupției sau catastrofelor climatice care produc din ce în ce mai mulți refugiați, este o întrebare de rang mondial, nu numai regional sau doar național.

Multe poezii din expoziție deplîng depărtarea de casă, nedreptatea, denigrarea, urmărirea politică sau chiar tortura suferită acolo. Îmi par foarte cunoscute aceste mărturii și din diaspora română, care nu a început abia după 1990.

Dacă aveți poezii sau texte scurte, mărturii ale drumului vostru în diaspora, sunteți invitați să le trimiteți colegei noastre Daniela, activistă literară pentru a le integra în expoziția #CINEOAREPOATEÎNȚELEGE?România

foto: Seba Tataru